Nu critica prea aspru o idee ce nu iti apartine!

scrisoare deschisă către poporul italian!

Dragi fraţi şi surori!

Iertaţi-mi titlul agresiv al acestui articol! Sper însă ca demersul să dovedească dorinţa sinceră de a stabili împreună adevărul despre ce se întâmplă în aceste momente în Italia, despre temerile justificate ale unora dintre voi legate de “valul infracţional” pus pe tapet cu atâta grijă de o parte dintre autorităţile italiene, de vehemenţa acestora în a asocia aceste crime cu naţionalitatea română, cu poporul român, dar şi despre neputinţa autorităţilor noastre de a identifica şi intensifica măsurile necesare diminuării actelor criminale comise de cetăţeni români în ţara voastră.

Vă invităm să facem un duş rece toţi şi să judecăm faptele sincer, nicidecum să le luăm ca atare spuse de alţii. Să îi rugăm pe neputincioşii ce condamnă ca fiind vinovat sângele nostru care ne curge prin vene, să facă o întoarcere în istorie, nu mai departe de anul 106 după Hristos. Aflaţi, dragii noştri ignoranţi, că suspectaţi ca fiind infestat de “virusul criminal” sânge din sângele vostru. Amintiţi-vă că nu străbunii noştri daci au vrut sa fie cotropiţi de către legiunile romane, aflaţi că nu stră-stră-stră bunicele noastre au vrut să împartă aşternutul cu coloniştii romani trimişi de Împaratul Traian să “romanizeze” sângele dacic. Acelora care cred că a fi român înseamnă a fi criminal, le spunem că a fi român înseamnă, pe jumătate, a fi roman! Vă sună cunoscut? Dacă ei spun că gena poporului român este infestată, atunci mai mult ca sigur vă jignesc - indirect – şi pe voi, fraţi şi surori de geneză.

Dragi italieni, nu numai că nu ne este ruşine cu originea noastră romană, însă o mai şi cântăm ori de câte ori avem ocazia, prin imnul nostru naţional. Vă rog să urmăriţi cu ce ne mândrim noi la fiecare sărbătoare, la fiecare medalie câştigată:

“Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”

Să le reamintim împreună radicalilor că există momente în care o naţiune, un oraş sau o privincie au nevoie de un “cutremur” din temelii pentru a eradica “boala” (vezi Roma sub Nero). Imperiul Roman a ştiut când a avut nevoie de măsuri radicale, le-a făcut însă la nivelul civilizaţiei anilor 64. Celor care cred în decimarea românilor sub orice formă le putem spune doar că au rămas la nivelul anilor 64. Celor care vor românii în afara Italiei, le spunem că sunt doar neputincioşi în faţa unei asemenea “crize” şi că vor doar să scape de problemă sau, mai grav, să vă redirecţioneze atenţia de la alte crize mai importante.

Noi l-am avut pe Brâncuşi, voi pe Leonardo da Vinci. Noi îl avem pe Mailat, voi l-aţi avut pe Al Capone. Noi l-am avut pe Eminescu, voi pe Dante. Lista poate continua la nesfârşit; ceea ce rămâne este clar: fiecare am dat lumii şi bune şi rele. Aşa cum ne mândrim noi cu ai noştri, la fel vă mândriţi voi cu ai voştri. Luaţi exemplul Statelor Unite: v-au lăsat vreo clipă impresia că tot poporul italian este paria după tot ce-au pătimit cu Al Capone? Dacă vreţi să ştiţi ce simţim, imaginaţi-vă că americanii - la nivel de politică de stat – vă vor fi renegat ca şi popor!

De câţiva ani buni încoace, milioane de români emigrează în Italia, Spania şi aiurea. Să nu creadă nimeni că au plecat de bine ce le era, dar nici nu trebuie percepută ca o scuză. Au vazut în occident singura şansă de a câştiga mai bine. Cea mai mare parte dintre ei a plecat cu speranţa unui loc de muncă mai bine plătit, ceea ce s-a şi întâmplat. Ceilalţi au plecat să fure, declarat sau nu! Îi recunoaştem şi pe ei ca fiind de-ai noştri. Recunoaştem că trebuie să plătească pentru faptele lor, că trebuie să stea deoparte (fie în Italia, fie în România). Recunoaştem că este necesară o mai mare concentrare de forţe pentru eliminarea lor temporară din viaţa publică, pentru reabilitarea lor. Cerem autorităţilor române să aloce fonduri şi resurse umane necesare micşorării fenomenului, le solicităm să lucreze mult mai strâns cu colegii italieni în acest scop. Le cerem public să gestioneze problema, nu să fugă de ea!